Sisif

Sisif

marți, 10 august 2010

Mitul lui Sisif

"Sisif, fiu al lui Eol, zeul stapan al vanturilor, este intemeietorul orasului Corint, care in vremuri stravechi se numea Efrya.

Nimeni in toata Grecia nu se putea masura in viclenie, siretenie si istetime cu Sisif, el a contribuit la dezvoltarea navigatiei si a comertului, insa s-a dovedit a fi avar si inselator, violand legile ospitalitalitii prin uciderea calatorilor care-i cadeau in mana. Datorita sireteniei, acesta stransese bogatii fara numar in Corint si faima despre comorile lui se raspandise pana departe.

Egina, fiica lui Asope, a fost răpită de Zeus . Tatăl, uimit de această dispariţie, i s-a plâns Iui Sisif. Acesta, care ştia de răpire, i-a făgăduit lui Asope să-i spună totul, cu condiţia ca el să dea apă citadelei Corintului. Nu s-a temut de fulgerele cereşti şi a ales binecuvântarea apei.

Pentru ca nu a stiut sa pastreze tacerea cu privire la rapirea Aeginei de catre Zeus, acesta din urma i-a ordonat lui Thanatos, zeul mortii, sa il inlantuiasca pe Sisif in Tartar. Cand Thanatos, intunecatul zeu al mortii, veni la el sa-l ia in trista imparatie a lui Hades, Sisif, care presimtise acest lucru incearca sa il pacaleasca pe Thanatos, cerandu-i sa ii arate cum functioneaza lanturile care ii erau dedicate. Spre uimirea tuturor , Thanatos cade in capcana si ramane inlantuit in Tartar. Din clipa aceea, pe pamant nu mai muri nimeni. Nicaieri nu se mai faceau inmormantari bogate si nu se mai aduceau nici jertfe zeilor din imparatia subpamanteana. Randuirea pe care Zeus o statornicise pe pamant fusese incalcata. Atunci Zeus, stapanul tunetelor, il trimise la Sisif pe Ares, puternicul zeu al razboiului. Acesta il elibera din lanturi pe Thanatos care ii smulse lui Sisif sufletul si-l duse in imparatia umbrelor celor morti.

Dar si acolo, Sisif cel siret stiu sa iasa din incurcatura. El ii spusese sotiei sa nu-i ingroape trupul si sa nu aduca jertfe zeilor subpamanteni. Aceasta ii indeplini dorinta. Hadews si Persefone asteptara mult si bine jertfele de inmormantare, dar zadarnic. In cele din urma, Sisif se apropie de tronul lui Hades si-i zise stapanitorului imparatiei mortilor:

- O, stapane al sufletelor mortilor, mare Hades, tu care esti deopotriva de puternic cu Zeus, lasa-ma sa plec pe pamantul plin de lumina. Voi porunci sotiei mele sa-ti aduca jertfe bogate si aopi ma voi intoarce in imparatia umbrelor.

Astfel il amagi Sisif pe marele Hades, care ii dadu drumul pe pamant. De buna seama, Sisif nu se mai intoarse in imparatia lui Hades, ci ramase in palatul lui falnic, unde se tinea de vesele ospete, bucuros ca e singurul dintre muritori care izbutise sa se intoarca din intunecoasa imparatie a umbrelor.

Hades se manie nespus si-l trimise din nou pe Thanatos sa-i aduca sufletul lui Sisif. Zeul mortii se duse la palatul celui mai siret dintre muritori, pe care-l gasi la un ospat imbelsugat. Zeul mortii, pe care-l urasc atat oamenii cat si zeii, ii smulse sufletul lui Sisif care zbura pentru totdeauna in imparatia umbrelor.

Pentru indrazneala de a se socoti mai istet si mai viclean decat zeii, Sisif a fost condamnat pe vesnicie sa impinga un bolovan urias pana aproape de varful unui deal, fara a reusi sa atinga varful. Imediat ce Sisif pare ca isi termina cazna, bolovanul o ia la vale, iar munca trebuie luata de la capat."